DELACĂU,ANENII NOI, REPUBLICA MOLDOVA
Fiecare sat are istoria sa:care tragică,care luminoasă,care tristă,care mai bogată,care mai săracă.
Şi Delacăul nostru are trecutul,prezentul şi viitorul său.Însă cu părere de rău,despre naşterea şi provenirea denumirii satului nu s-au păstrat date oficiale de arhivă.Numai din diferite produmţii , care s-au transmis din gură-n gură,din bătrîni în bătrîni se presupune, că despre denumirea satului se cunosc mai multe legende.
Una spune:”Pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun(1400-1433), unui boier –Bilacău,ca mulţumire pentru slujbă cinstită i-a fost dăruită o moşie pe malul drept al Nistrului,unde mai apoi El şi-a făcut o prisacă.Pentru îngrijirea ei,pe aceste locuri s-au aşezat cu traiul cîteva familii de moldoveni,de unde a şi început naşterea localităţii,ce-i purta numele stăpînului său Bilacău,transformîn-
du-se mai apoi în Delacău.
O altă legendă spune, că denumirea ar proveni de la rădăcina cuvîntului chei (port mic),care pe vremuri a fost construit pe m.Nistrului,la un cot,unde albia rîului este adîncă în tot timpul anului,din care cauză plutele şi galerele uşor se puteau apropia de mal,pentru a fi descărcate sau încărcate cu mărfurile,care circulau pe atunci(cereale,fructe uscate,pei ş.a.).Pentru deservirea acestui chei(port mic) era nevoie de braţe de muncă,fapt ce a atras la lucru diferiţi oameni de prin alte părţi îndepărtate,care treptat s-au stabilit cu traiul în jurul acestui chei,dînd naştere unui sat nou pe Nistru.Dacă locuitorii aceştea erau întrebaţi de unde sunt,ei răspundeai,că sunt de la „chei”…care treptat a trecut în Delacheu.
Primele atestări despre sat le găsim în „Opere” de Miron Costin(Chişinău,lit.art.1989,pag.190),care cuprinde o amplă descriere a zbuciumatei istorii a Ţării între anii 1595-1661,încheindu-se cu data morţii lui Ştefăniţă Vodă Lupu(poreclit Papură Vodă) ,unde citim:”iară oasele lui Ştefăniţă Vodă,luînd boierii cu sine,au purces deodată pe Nistru în sus,pe de cea parte,şi trecîndu la Bilacău Nistrul… Şi au venit în Iaşi şi l-au astrucat în mănăstirea tătîne-său,care să pomenească pre numele Trei Svetitelei…”
( Se socoate că prima versie e cea mai aproape de adevăr.)
Delacăul este situat în nord-estul raionului Anenii Noi,pe malul drept al Nistrului,la 38 km de centrul raional şi la 32 km de staţia c.f. Bulboaca,între satele Puhăceni(Anenii Noi) – la răsărit,şi Dubăsarii Vechi(Criuleni) –la apus.
Încă din vremurile depărtate,locuitorii satului se ocupau cu munca în cîmp:creşteau animale,prindeau peşte ş.a.Pînă la sfîrşitul sec.XIX,delacovenii purtau îmbrăcăminte exclusiv numai din cînepă ţesută,care era socotită principalul izvor de materie primă,pentru ţesutul pînzei.
Oamenii trăiau foarte greu.Casele se construiau din valcă,sau din nuiele şi se acopereau cu paie de secară,cu papură şi stuh.
Căpetenia satului o formau:
-popa,(capul satului ) şi
-strajnicul(jandarmul).
Unul dintre primii primari în sat,prin anii 1938-1939 a fost Iordan Avram,care în primăvara anului1940 a fost deportat, cu tot cu familie – în Sibiria.
Doar după terminarea războiului(1945) oamenii au început să ducă o viaţă nouă.Prin munca lor plină de abnegaţie ei au schimbat din rădăcină aspectul satului şi felul de trai.
În anul 1949- primul colhoz,”Moldova Socialistă”, preşedinte – Beţco Dumitru.Primar pe atunci –Chiper Fiodor.
Primul Centru( Nod) de radio a apărut în Delacău în anul 1956.
În anul 1958 a fost deschisă o casă nouă de cultură,cu 500 de locuri,care funcţionează şi în prezent.Unul din primii directori ai casei de cultură a fost Iordan Anton Mihail.
În anul 1959 -unirea ţăranilor din sat cu ţăranii din s. Puhăceni în colhozul „Maiac”.
Din 1971 în sat s-a format sovhozul „Struguraş”(director-Dimitraşciuc Gheorghe), în care pînă în a.1996 au muncit , braţ la braţ , toţi muncitorii din sat.Ramura principală era creşterea şi realizarea legumelor,fructelor,producţiei animaliere.
Începînd cu anul 1996 în sat a început privatizarea pămîntului.Printre primii cotaşi , iniţiatori de a-şi prelucra individual pămîntul au fost:Reveneala Sava,Cercel Ion,Domentean Chiril,Dobînda Alexandru,Dnestrean Valentina ş.a.
Mai apoi,tot în acelaş an s-a format Asociaţia Gospodăriilor Ţărăneşti „Baştina”, în frunte cu Tuchiluş Petru , în care s-au unit 242 de cotaşi, deţinători de teren,cu o suprafaţă de peste 380 ha.
După aceea au mai urmat şi alte AGŢ :”Persei-Impex”(Tuchiluş P.);”Plai”(Iordan F.);”Agro-Unic”(Balaniuc Gh.);”Unicagro-Delacău”(Timotin GH.).
În anul 2000 sovhozul „Struguraş” s-a lichidat.
În prezent, cu părere de rău,în sat nu mai activează nici asociaţiile Gospodăriilor ţărăneşti.
Mai bine de 100 de cotaşi îşi prelucrează pămîntul de sinestătător,pe cînd ceilalţi cotaşi dau la arendă cotele de pămînt, aproximativ la trei ani înnoiesc contractele de arendă, cu persoane străine. În ultimii zece ani cei mai puternici agenți economici , care practic prelucrează tot pămîntul satului sunt:
”Ecobioterra” , SRL (conducător Spinei Sergiu ,în sat activează din 2005),arendează 370 ha și Terrasem-Grup” SRL , cond.Gheorghe Tomașevici, din a.2007),care arendează mai bine de 1000 ha . Proprietarii de teren care au dat pămîntul în arendă , ca plată pentru arendă anual primesc grîu , porumb,floarea satului.
Conform recesămîntului din 1970,în sat locuiau 2052 de locuitori.
Astăzi în sat locuiesc în jurul la 2400 oameni,din care în vîrstă aptă de muncă – 1500.Sub vîrstă aptă de muncă (pînă la 18 ani)-450 copii.Avem pensionari-394 persoane,din care peste 75 ani-77 persoane.Invalizi de gr.1,2 şi 3 se numără în total 156,dintre care copii -11.
Cu părere de rău s-a observat, că pînă în a.1986 , anual se năşteau în jurul la 60 copii , pe cînd începînd cu 1987 pe parcursul ușltimilor 30 ani în sat se nasc în jurul 30 copii.Aproximativ tot atîtea persoane decedează anual. Astfel populaţia mai bine de 30 de ani nici nu creşte,nici nu scade,(e stabilă-în jurul la 2400 de locuitori.)
Permanent, din populaţia aptă de muncă în jurul la 30 % este plecată la lucru peste hotarele Ţării:în aproape toate ţările lumii,însă cea mai mare parte din ei , sînt plecaţi în Rusia.Unele familii pleacă cu tot cu copii.Mulţi sînt plecaţi în Italia, Portugalia, Irlanda, Cehia, Ukraina.
Majoritatea populaţiei rămasă în sat se ocupă cu lucrul în gospodăria auxiliară.Cresc în sere legume,în special roşii,pe care mai apoi le realizează . Mai cresc vite mari cornute, porci, caprine şi ovine, păsări.O mare parte din tot ce cresc vînd, şi astfel își fac de cheltuială.
În genere însă, satul Delacău, cu locuitorii săi, nu o duce mai rău decît multe alte sate din republică.
Din cele peste 750 de case astăzi sînt gazificate aproximativ 80%.
De telefoane – fix , dispune aproape fiecare casă(600 abonați).De telefoane mobile –aproape fiecare persoană , începînd chiar de la copii.S-a majorat în ultimul timp și numărul familiilor care dispun de Internet și televiziune digitală( în jurul la 400).Creşte numărul de automobile proprii.
Fiecare a doua casă din sat are fîntîna sa proprie în orgadă,care a devenit o necesitate, nu numai pentru a folosi apa de băut, ci şi pentru a creşte ceva pe lîngă casă.
În sat lucrează patru magazine , care aprovizionează populaţia cu cele necesare, preţurile fiind aproximativ ca şi cele de la Chişinău , capitala ţării. Activează punctul medical(cu un medic de familie şi 4 surori medicale),un oficiu poştal.
Satul se mîndrește cu o şcoală nouă , pentru 694 de locuri, care din anul 2011 a trecut în gimnaziu (din cauza numărului mic de elevi), unde în prezent activează 19 profesori / 174 elevi).În aceași clădire , tot din 2011 a trecut și activează grădiniţă de copii ”ÎNGERAȘII” , unde lucrează în prezent 8 cadre didactice şi frecventează zilnic în jurul la 80 copii.
În sat mai activează și un punct de colectare a laptelui de la populaţie.
Dar , ca şi multe alte sate avem şi noi problemele noastre.
– Astăzi satul duce lipsă de o baie în sat.
– Ducem deasemenea lipsă de o farmacie, o frezerie, o cizmărie.
Dar asupra rezolvării acestora , şi altor probleme primăria, împreună cu locuitorii satului, rămaşi în sat, lucrează zi de zi.