Istoria localitatii

DELACĂU,ANENII  NOI, REPUBLICA MOLDOVA

Fiecare  sat are istoria sa:care  tragică,care luminoasă,care tristă,care mai bogată,care mai săracă.

Şi  Delacăul  nostru are   trecutul,prezentul şi  viitorul său.Însă  cu părere de rău,despre naşterea şi provenirea denumirii satului  nu s-au  păstrat date  oficiale  de  arhivă.Numai din diferite  produmţii , care s-au transmis  din  gură-n gură,din bătrîni în bătrîni  se presupune, că  despre  denumirea  satului se  cunosc mai multe legende.

Una  spune:”Pe  timpul  domniei  lui Alexandru   cel Bun(1400-1433),  unui  boier –Bilacău,ca  mulţumire  pentru  slujbă cinstită i-a  fost dăruită o moşie pe malul drept al Nistrului,unde mai apoi El  şi-a  făcut o prisacă.Pentru îngrijirea ei,pe aceste locuri s-au aşezat cu traiul cîteva  familii de moldoveni,de unde a şi început naşterea localităţii,ce-i  purta  numele  stăpînului său Bilacău,transformîn-

du-se mai apoi  în Delacău.

O altă legendă spune, că  denumirea  ar  proveni  de  la  rădăcina  cuvîntului  chei  (port  mic),care  pe  vremuri a fost construit  pe  m.Nistrului,la un cot,unde albia rîului  este adîncă în tot  timpul  anului,din care cauză  plutele şi galerele  uşor se puteau apropia  de mal,pentru a fi  descărcate sau încărcate  cu mărfurile,care  circulau pe atunci(cereale,fructe  uscate,pei  ş.a.).Pentru  deservirea acestui  chei(port  mic) era nevoie de braţe de muncă,fapt ce a atras la lucru diferiţi oameni de prin alte  părţi îndepărtate,care  treptat s-au stabilit cu traiul  în jurul  acestui  chei,dînd  naştere  unui  sat  nou  pe Nistru.Dacă  locuitorii aceştea  erau întrebaţi  de unde  sunt,ei răspundeai,că  sunt de la  „chei”…care  treptat  a  trecut în Delacheu.

Primele atestări  despre  sat  le găsim  în „Opere”  de Miron  Costin(Chişinău,lit.art.1989,pag.190),care cuprinde o amplă  descriere a zbuciumatei  istorii  a Ţării  între anii  1595-1661,încheindu-se  cu data  morţii lui   Ştefăniţă Vodă Lupu(poreclit  Papură Vodă) ,unde citim:”iară  oasele lui Ştefăniţă Vodă,luînd boierii cu  sine,au purces deodată pe  Nistru în sus,pe de cea parte,şi trecîndu  la Bilacău Nistrul… Şi au  venit  în Iaşi  şi l-au astrucat  în  mănăstirea  tătîne-său,care  să pomenească pre  numele  Trei  Svetitelei…”

        (  Se  socoate că  prima  versie  e  cea  mai  aproape  de  adevăr.)

Delacăul  este  situat  în  nord-estul  raionului  Anenii Noi,pe malul drept al Nistrului,la 38 km de centrul raional  şi  la  32  km   de staţia  c.f. Bulboaca,între  satele  Puhăceni(Anenii Noi) – la răsărit,şi  Dubăsarii Vechi(Criuleni) –la  apus.

Încă din vremurile  depărtate,locuitorii satului  se ocupau  cu  munca  în cîmp:creşteau  animale,prindeau peşte ş.a.Pînă  la sfîrşitul sec.XIX,delacovenii  purtau  îmbrăcăminte  exclusiv   numai  din  cînepă  ţesută,care era  socotită  principalul izvor  de materie  primă,pentru  ţesutul  pînzei.

Oamenii  trăiau foarte greu.Casele  se construiau  din  valcă,sau din nuiele şi  se  acopereau   cu  paie  de  secară,cu papură  şi  stuh.

Căpetenia  satului o formau:

-popa,(capul  satului ) şi

-strajnicul(jandarmul).

Unul  dintre  primii  primari  în  sat,prin anii 1938-1939 a fost   Iordan  Avram,care în primăvara anului1940 a fost  deportat, cu  tot cu familie – în Sibiria.

Doar  după  terminarea  războiului(1945) oamenii  au  început  să  ducă o viaţă  nouă.Prin  munca  lor  plină  de  abnegaţie  ei  au  schimbat  din  rădăcină  aspectul satului  şi  felul  de trai.

În  anul  1949- primul colhoz,”Moldova Socialistă”,  preşedinte –  Beţco  Dumitru.Primar pe atunci –Chiper  Fiodor.

Primul  Centru( Nod) de radio a apărut în Delacău   în  anul  1956.

În  anul  1958  a  fost  deschisă  o casă  nouă  de  cultură,cu   500 de locuri,care  funcţionează  şi  în  prezent.Unul din primii directori ai casei de cultură a fost  Iordan Anton Mihail.

În anul  1959  -unirea  ţăranilor  din sat  cu ţăranii din s. Puhăceni în  colhozul „Maiac”.

Din 1971 în sat s-a format sovhozul „Struguraş”(director-Dimitraşciuc Gheorghe), în  care  pînă în  a.1996  au  muncit , braţ la braţ , toţi  muncitorii  din sat.Ramura principală era  creşterea  şi  realizarea  legumelor,fructelor,producţiei animaliere.

Începînd  cu anul 1996 în  sat a  început privatizarea pămîntului.Printre primii  cotaşi , iniţiatori de a-şi prelucra  individual  pămîntul au fost:Reveneala  Sava,Cercel Ion,Domentean Chiril,Dobînda Alexandru,Dnestrean Valentina ş.a.

Mai apoi,tot în acelaş  an s-a  format  Asociaţia  Gospodăriilor  Ţărăneşti „Baştina”, în frunte cu  Tuchiluş Petru , în care s-au unit  242  de  cotaşi, deţinători de teren,cu o suprafaţă de peste 380 ha.

După  aceea  au mai  urmat şi alte  AGŢ :”Persei-Impex”(Tuchiluş P.);”Plai”(Iordan F.);”Agro-Unic”(Balaniuc Gh.);”Unicagro-Delacău”(Timotin GH.).

În anul  2000  sovhozul   „Struguraş” s-a  lichidat.

În prezent, cu părere  de  rău,în  sat  nu mai activează nici  asociaţiile  Gospodăriilor  ţărăneşti.

Mai bine de 100 de cotaşi îşi prelucrează pămîntul de sinestătător,pe cînd ceilalţi cotaşi  dau la  arendă  cotele  de pămînt,  aproximativ la trei ani înnoiesc  contractele  de arendă, cu  persoane  străine. În ultimii zece ani cei mai  puternici  agenți economici , care  practic  prelucrează  tot  pămîntul  satului  sunt:

”Ecobioterra” , SRL (conducător Spinei Sergiu ,în sat activează din 2005),arendează  370 ha și Terrasem-Grup” SRL , cond.Gheorghe   Tomașevici, din  a.2007),care arendează mai bine de 1000 ha .  Proprietarii de teren  care au dat  pămîntul  în arendă , ca plată pentru  arendă anual  primesc grîu , porumb,floarea satului.

Conform recesămîntului din 1970,în sat locuiau  2052  de   locuitori.

Astăzi  în  sat  locuiesc  în jurul la 2400 oameni,din  care  în vîrstă aptă de muncă – 1500.Sub vîrstă  aptă de muncă (pînă la 18 ani)-450 copii.Avem pensionari-394 persoane,din care  peste 75 ani-77 persoane.Invalizi de gr.1,2 şi 3 se numără în total 156,dintre care  copii -11.

 

Cu  părere de  rău  s-a  observat,  că  pînă  în  a.1986 , anual  se  năşteau  în jurul la   60 copii , pe cînd  începînd cu  1987  pe  parcursul  ușltimilor  30 ani  în sat  se  nasc  în  jurul  30 copii.Aproximativ  tot  atîtea persoane  decedează anual. Astfel  populaţia  mai  bine  de 30  de ani  nici nu  creşte,nici  nu  scade,(e  stabilă-în jurul la 2400 de locuitori.)

Permanent,  din populaţia  aptă de  muncă  în  jurul la 30 %  este  plecată  la  lucru  peste  hotarele  Ţării:în  aproape  toate  ţările  lumii,însă  cea  mai  mare   parte    din  ei , sînt  plecaţi în  Rusia.Unele  familii pleacă  cu  tot  cu copii.Mulţi sînt plecaţi  în  Italia, Portugalia, Irlanda, Cehia, Ukraina.

Majoritatea  populaţiei  rămasă  în  sat  se  ocupă  cu  lucrul  în  gospodăria  auxiliară.Cresc  în  sere  legume,în special  roşii,pe  care  mai  apoi  le  realizează . Mai  cresc  vite  mari  cornute, porci, caprine  şi  ovine, păsări.O  mare  parte din tot ce  cresc  vînd, şi  astfel își fac  de cheltuială.

În  genere  însă, satul  Delacău,  cu  locuitorii săi,  nu  o  duce mai  rău   decît  multe  alte  sate  din  republică.

Din  cele  peste  750  de  case  astăzi  sînt  gazificate  aproximativ 80%.

De  telefoane – fix , dispune  aproape  fiecare  casă(600 abonați).De telefoane  mobile –aproape   fiecare persoană , începînd  chiar  de  la copii.S-a  majorat  în ultimul timp  și numărul  familiilor  care  dispun  de  Internet  și televiziune  digitală( în jurul la 400).Creşte  numărul  de  automobile  proprii.

Fiecare  a doua  casă din sat  are  fîntîna  sa proprie în orgadă,care a devenit o  necesitate,  nu numai  pentru a  folosi apa  de băut,  ci  şi  pentru  a  creşte  ceva  pe  lîngă  casă.

În  sat  lucrează  patru magazine , care  aprovizionează populaţia  cu  cele  necesare, preţurile  fiind  aproximativ        ca  şi  cele  de  la  Chişinău , capitala  ţării.           Activează  punctul  medical(cu un medic de familie  şi  4 surori medicale),un oficiu  poştal.

Satul se mîndrește cu o  şcoală  nouă , pentru 694 de locuri, care  din anul 2011 a trecut în gimnaziu (din cauza numărului mic de elevi), unde în prezent activează 19 profesori / 174 elevi).În  aceași  clădire ,  tot din 2011 a trecut  și activează   grădiniţă de copii ”ÎNGERAȘII” , unde lucrează în prezent  8 cadre didactice  şi frecventează zilnic  în  jurul la  80 copii.

În sat mai activează și un  punct  de  colectare  a  laptelui de  la  populaţie.

 Dar , ca  şi  multe  alte  sate  avem  şi  noi  problemele  noastre.

– Astăzi    satul  duce  lipsă  de  o  baie  în  sat.

– Ducem  deasemenea  lipsă  de o farmacie, o  frezerie, o cizmărie.

Dar  asupra  rezolvării  acestora , şi  altor    probleme   primăria, împreună  cu  locuitorii  satului, rămaşi  în  sat, lucrează  zi  de  zi.